Durerea de genunchi nu este doar o consecință a îmbătrânirii. Gonartroza are 5 stadii clar definite, iar tratamentul corect depinde de stadiu, simptome și stilul de viață — de la kinetoterapie la terapii regenerative ghidate ecografic.

Durerea de genunchi care apare la urcatul scărilor, după o plimbare lungă sau dimineața, la primii pași, nu este doar un semn al îmbătrânirii. Pentru milioane de oameni, ea reprezintă primul semnal al gonartrozei – afecțiune cronică ce afectează cartilajul articular și care, diagnosticată corect, beneficiază astăzi de un arsenal terapeutic mult mai larg decât simpla așteptare a momentului pentru proteza de genunchi.

Acest articol explică, pas cu pas, cum recunoști gonartroza, ce înseamnă fiecare stadiu radiologic și ce tratamente sunt disponibile la ora actuală – de la modificarea stilului de viață, până la terapiile regenerative ghidate ecografic și opțiunile chirurgicale.

Ce este gonartroza?

Gonartroza, sau artroza genunchiului, este o boală articulară cronică, progresivă, caracterizată prin degradarea cartilajului care acoperă suprafețele osoase din articulația genunchiului. În stadii avansate, procesul implică și remodelarea osului subcondral, formarea de osteofite (pinteni osoși), inflamație sinovială și modificări ale lichidului articular.

Este una dintre cele mai frecvente cauze de dizabilitate la nivel mondial. Studiile arată că incidența ajunge la 15–16% la persoanele de 50–54 de ani și depășește 35% după vârsta de 70 de ani. Femeile sunt afectate într-o proporție aproape dublă față de bărbați, mai ales după instalarea menopauzei, iar în multe cazuri boala apare bilateral.

Factori de risc

Gonartroza este o boală multifactorială. Cei mai importanți factori care cresc riscul de apariție și progresie sunt:

—Vârsta – uzura cartilajului crește progresiv cu vârsta;
—Excesul ponderal – fiecare kilogram în plus se traduce prin 3–4 kilograme suplimentare de presiune asupra genunchiului la fiecare pas;
—Sexul feminin – mai ales în perioada peri- și postmenopauză;
—Traumatismele articulare în antecedente – fracturi, leziuni meniscale, rupturi ligamentare (în special ruptura ligamentului încrucișat anterior);
—Suprasolicitarea profesională sau sportivă – meserii ce presupun îngenunchiere repetată, sporturi de impact;
—Deformările axiale – genu varum (picioare în paranteză) sau genu valgum (în X);
—Predispoziția genetică – istoricul familial influențează semnificativ riscul.

Cele 5 stadii ale gonartrozei (clasificarea Kellgren-Lawrence)

Standardul internațional pentru stadializarea radiologică a gonartrozei este clasificarea Kellgren-Lawrence, care definește 5 stadii, de la 0 la 4. Înțelegerea acestor stadii ajută pacientul să își înțeleagă mai bine diagnosticul și opțiunile terapeutice disponibile.

Stadiul 0 – Normal

Radiografia nu evidențiază nicio modificare articulară. Articulația este sănătoasă din punct de vedere imagistic.

Stadiul 1 – Discutabil/Minor

Posibilă apariție a unor mici osteofite, fără îngustarea spațiului articular. De cele mai multe ori, pacientul este asimptomatic sau prezintă disconfort minim. Este momentul ideal pentru intervenție preventivă: controlul greutății, kinetoterapie și ajustarea stilului de viață pot încetini semnificativ progresia.

Stadiul 2 – Ușor

Osteofitele devin clar vizibile pe radiografie, iar spațiul articular poate fi ușor îngustat. Pacientul începe să resimtă durere după efort prelungit, redoare matinală scurtă și jenă la urcatul sau coborâtul scărilor.

Stadiul 3 – Moderat

Îngustare evidentă a spațiului articular, osteofite multiple, scleroză a osului subcondral și posibilă deformare a capetelor osoase. Durerea devine constantă, mobilitatea este limitată, iar mersul prelungit este dificil. În acest stadiu apar frecvent episoade de inflamație și acumulare de lichid articular.

Stadiul 4 – Sever

Spațiul articular este aproape dispărut, cu deformări osoase importante și osteofite masive. Durerea este permanentă, prezentă inclusiv în repaus și nocturn, iar impactul asupra calității vieții este major.

Important de reținut: Stadiul radiologic NU se corelează întotdeauna cu intensitatea simptomelor. Un pacient cu modificări radiologice severe poate avea durere modestă, în timp ce altul, cu aspect radiologic ușor, poate prezenta disconfort important.

Ghidurile EULAR (Societatea Europeană de Reumatologie) și OARSI subliniază că tratamentul trebuie personalizat în funcție de simptome, funcționalitate, vârstă și comorbidități, nu doar în funcție de imaginea radiologică.

Cum se diagnostichează corect gonartroza

Diagnosticul de gonartroză se stabilește prin combinarea mai multor metode de evaluare:

—Examenul clinic ortopedic – evaluarea durerii, mobilității, axului membrului, prezența cracmentelor, lichidului articular sau a deformărilor;
—Radiografia genunchilor în încărcare (în ortostatism) – standardul de aur pentru stadializarea radiologică;
—Ecografia musculo-scheletală – utilă pentru evaluarea părților moi (sinovită, chist Baker, leziuni meniscale superficiale, lichid articular). Este o metodă neinvazivă, neiradiantă și se poate efectua dinamic;
—Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) – indicată în cazurile în care se suspectează leziuni meniscale, ligamentare sau modificări precoce ale cartilajului;
—Analize biologice – pentru a exclude o cauză inflamatorie sau reumatologică (poliartrită reumatoidă, gută).

Opțiuni moderne de tratament în gonartroză

Tratamentul gonartrozei a evoluat considerabil în ultimii ani. Astăzi, ghidurile internaționale (OARSI 2019/2022, EULAR, AAOS 2022) recomandă o abordare etapizată, personalizată, care combină măsuri non-farmacologice, farmacologice, proceduri minim invazive și – doar atunci când este cu adevărat necesar – chirurgie.

1. Tratamentul conservator (prima linie)

Recomandat pentru toate stadiile, dar mai ales pentru stadiile 1–3:

—Educația pacientului – înțelegerea bolii și a managementului pe termen lung;
—Controlul greutății – o pierdere de 5–10% din greutatea corporală reduce semnificativ durerea și încetinește progresia;
—Kinetoterapia – exerciții de tonifiere a cvadricepsului, recâștigarea mobilității, propriocepție și echilibru;
—Activitate fizică cu impact redus – înot, bicicletă, mers, exerciții în apă;
—Orteze de descărcare – în gonartroza unicompartimentală, pentru redistribuirea încărcării;
—Analgezice topice și orale – paracetamol, antiinflamatoare nesteroidiene topice, AINS orale (cu prudență la pacienții cu comorbidități cardiovasculare, gastrice sau renale).

2. Infiltrațiile intraarticulare ghidate ecografic

Aici intervine expertiza specifică a medicinei sportive și regenerative. Ghidajul ecografic crește semnificativ acuratețea infiltrațiilor și permite plasarea precisă a substanței active în spațiul articular. Opțiunile disponibile sunt:

—Corticosteroizi – pentru episoadele inflamatorii acute, cu efect rapid antiinflamator, dar de scurtă durată;
—Acid hialuronic (vâscosuplementare) – ameliorează lubrifierea articulară și are efect chondroprotector, indicat în special în stadiile ușoare și moderate;
—PRP (plasmă îmbogățită cu trombocite) – terapie regenerativă cu eficiență dovedită în stadiile incipient-moderate;
—Arthrosamid – hidrogel poliacrilamidic, indicație specifică pentru gonartroza moderată-severă, cu efect de durată (până la mai mulți ani);
—Ozonoterapie – efect antiinflamator și de stimulare a metabolismului articular.

3. Tratamentul chirurgical

Chirurgia este indicată atunci când tratamentul conservator nu mai oferă rezultate satisfăcătoare, iar durerea și limitarea funcțională afectează semnificativ calitatea vieții:

—Artroscopia genunchiului – are indicații limitate în gonartroza primară (corp liber, ruptură meniscală instabilă asociată); nu este recomandată de rutină pentru „spălătura" articulației;
—Osteotomia tibială înaltă – indicată la pacienți tineri și activi cu gonartroză unicompartimentală, pentru redistribuirea încărcării către compartimentul sănătos;
—Artroplastia (proteza de genunchi) – parțială (unicompartimentală) sau totală, soluția definitivă pentru stadiile avansate.

Când să mergi la ortoped?

Programează o consultație de specialitate dacă:

—Durerea de genunchi persistă peste 2–4 săptămâni;
—Apar episoade de blocaj articular sau cedare a genunchiului;
—Resimți instabilitate la mers;
—Genunchiul se umflă recurent;
—Ai factori de risc importanți: vârstă peste 50 de ani, exces ponderal, traumatisme în antecedente sau meniscectomie;
—Durerea îți afectează somnul sau activitățile zilnice.

Cu cât diagnosticul se stabilește mai devreme, cu atât opțiunile terapeutice sunt mai variate și prognosticul este mai bun. Gonartroza nu este o sentință, ci o afecțiune cronică gestionabilă, în care diagnosticul precoce și planul terapeutic personalizat fac diferența între o viață cu mobilitate și una limitată de durere.

Revizuit medical de Dr. Cristina Pătru — Medic primar ortopedie-traumatologie | Doctor în Științe Medicale. Specializări: chirurgie artroscopică, ecografie musculo-scheletală, reconstrucție de ligament încrucișat anterior. Membru fondator SRATS (Societatea Română de Artroscopie și Traumatologie Sportivă), membru ESSKA.